Constantin Lupeanu - cel mai important sinolog din Romania - interviu

Credința în Dumnezeu și iubirea ne vor ajuta să învingem răul, să supraviețuim. Într-o zi de vară răcorită cumsecade de briza mării din apropiere, la Casa scriitorilor din Neptun, Ioan Andreiță mi-a făcut cunoștință cu un om deosebit, Constantin Lupeanu. Doi oameni alături lături de care nu știi când trece timpul, ai vrea să-i asculți o veșnicie. Constantin Lupeanu a avut amabilitatea de a răspunde iscodirilor mele despre trecerea prin 2020, anul care s-a revoltat pe monotonia normalității… și ne-a șters fără milă toate speranțele, ne-a închis în case, ne-a mutilat trăirile. Constantin Lupeanu s-a născut la 4 august 1941, în Comuna Murgaşi, Dolj. A absolvit Universitatea Bucureşti, Facultatea de filologie, limba chineză, în 1966. A fost repartizat la MAE și a început să lucreze din ianuarie din 1967, după efectuarea stagiului militar obligatoriu de șase luni. A deţinut toate gradele diplomaţiei, de la ataşat la ambasador, în China (atașat diplomatic de la douăzeci şi şapte de ani), Singapore, Thailanda, Vietnam, cu activităţi temporare în Myanmar, Indonezia, Filipine, Malaiezia. Între 25.12.2014 şi 30.08.2019 a fost Directorul Institutului Cultural al României la Beijing, China. A participat la congrese ale scriitorilor, la festivaluri de poezie şi la târguri de carte în România, China, Vietnam, Singapore, Thailanda. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1978. A primit diverse premii/distincţii pentru activitatea sa, între care: Meritul cultural, 1985; Ordinul pentru merit în grad de ofiţer, 2000; Premiul pentru Diplomaţie Culturală, 2005, Premiul pentru Merite Speciale, la cea a zecea ediție a Târgului de Carte de la Beijing, 2016, oferit celor mai renumiți sinologi ai lumii, deveenind primul sinolog român premiat. Dintre cărţile publicate: O Lume de Sfincşi, Între Cer şi Pământ, Concubina Imperială Yang Yuhuan Inel de Jad (romane), Paşi în lumea chineză, Viaţa intimă la chinezi, Toţi oamenii sunt fraţi (eseuri). În lucru: O istorie a civilizaţiei chineze. A tradus din chineză în română, singur sau în colaborare, câteva zeci de volume. Este cel mai important sinolog din Romania, adică ,,un european care studiază istoria limbii şi civilizaţiei chineze. Mă cunosc bibliotecile, de pe oriunde m-am preumblat,,- cum mărturisește chiar Domnia Sa. A tradus și am publicat în România cărțile cele mai reprezentative ale culturii Chinei. Crezul activității sale a fost să îmbogățescă cultura României, să-i adauge acele repere definite în Extremul Orient și care nu existau în spațiul european. A tradus marile romane ale culturii chineze și făcut cunoscute în România numele lui Lao Zi și Confucius, traducând textele fundamentale ale taoismului și confucianismului. Luiza Cala- Unde ați petrecut carantinarea? Constantin Lupeanu- În București, aproape de guvern. Eu asociez apariția acestei molime cu izbucnirea unui război. Nu pot să fac nimic eu, ca individ, pentru a o opri, cum nici un soldat nu poate face nimic pentru a pune capăt războiului. El omoară sau moare, iar sacrificiile nu-și au rostul de nici o parte a tranșeelor, fiindcă războiul se termină la fel de brusc cum a început. Alții hotărăsc soarta războaielor și soarta noastră, a oamenilor, nu militarii, nici măcar oamenii politici. Prinde contur ideea că războaiele moderne au de fapt cauze economice, că nu conducătorii le hotărăsc, ci marile corporații. Împărații, Regii și Președinții unor țări sunt niște biete, supuse marionete. Am scris o poezie. RONDELUL LUNII MAI 2020 Au înflorit copacii-n București Aromele ne dor în amintire - Pulsează viață vie în neștire Noi suntem în acvariu niște pești Cândva, se vor crea multe povești Despre azi suferinda omenire Au înflorit copacii-n București - Aromele ne dor în amintire Ah! Pe copaci cădea-vor vreri cerești Smulgându-ne din neagră nălucire Teferi ne vom trezi din adormire Vor pune capăt erei mișelești Au înflorit copacii-n București Luiza Cala- Care au fost suferințele dumneavoastră, ce ați suportat cel mai greu? Constantin Lupeanu- Eu sunt un optimist. Nu am suferit în nici un fel. Am stat mai mult în casă, e drept, cu plimbări scurte în spatele blocului, în loc să merg la Șosea și în Parcul Herăstrău. De ce să sufăr? Știu că sunt atâția oameni care au suferit, s-au sacrificat. Culmea este că cei care răspândesc moartea se izolează (lor le dă mâna) și vor apărea la sfârșit drept salvatori. Noi toți le vom mulțumi, îi vom aplauda! Luiza Cala- Ce nu ați reușit să realizați, să duceți la capăt, din cauza pandemiei? Constantin Lupeanu- Aveam de gând să merg împreună cu Adriana în pelerinaj la Mănăstirile din Vâlcea și la Lanțul uluitor al Mănăstirilor Moldovei, de la Putna la Neamț și mai jos. Voi împlini acest crez după ce trece pustia. Luiza Cala- La ce colac de salvare ați recurs pentru a depăși mai ușor greul în care, fără vrere, am fost cantonați? Constantin Lupeanu- În concepția buddhistă, nu există bine și rău. Trebuie să trăim în omenie, cu bucurie și fără frică. O asemenea abordare a traiului zilnic ne aduce fericirea și ne îndrumă spre Nirvana. Nefericirea este generată de dorințe și de atașamente. Fericirea și găsirea Nirvanei înseamnă absența sinelui, cufundarea noastră în marea fără de limite a spațiului cosmic. Meditația este esențială. Ce este meditația? Noi ne speriem numai la pronunțarea acestui cuvânt. Meditația înseamnă liniște, înseamnă să eliminăm orice gând, să uităm până și de noi și să ne integrăm naturii din jur, spațiului cosmic. Ca în gluma cu ardeleanul: Ce faci, bade, stai și meditezi? Nu. Doar stau! Creștinismul ortodox presupune același lucru. A fost fondat de către Iisus, în anul 33. Biserica ortodoxă este considerată una sfântă sobornicească și apostolească. Iisus ne-a învățat să iertăm și să iubim, mai presus de orice. Dumnezeu ne iartă pe noi. Se cuvine ca și noi să nu judecăm și să nu condamnăm. Ce se întâmplă acum, este o declanșare a răului, dar Dumnezeu îi va ierta pe cei care au pornit răul, fiindcă noi toți suntem copiii Lui. Credința în Dumnezeu și iubirea ne vor ajuta să învingem răul, să supraviețuim. Iată colacul de salvare! Luiza Cala- Pe lângă disconfortul adus de pandemie ați găsit si beneficii în oprirea lumii preț de atâta timp? Pentru oameni complecşi, precum dumneavoastră, sigur sunt și beneficii! Care sunt acelea, dacă sunt? Constantin Lupeanu- Noi, oamenii simpli, nu putem vorbi de beneficii. În orice război, beneficiarii sunt cei în cârdășie cu 666. Dragă Luiza Cala, în Preambul vorbești de familie, de cupluri. Eu nu cred că momentele acestea au schimbat în vreun fel relația femeie – bărbat, decât poate acolo unde aceasta s-a bazat pe aranjamente sociale. Unde există iubire adevărată, iubirea nu poate să fie influențată nici în bine și nici în rău. Ea este reazemul vieții. Iubirea izvorăște din inimă, este un dar Ceresc și se manifestă indiferent dacă cele două persoane sunt laolaltă sau sunt separate de mări și țări! Hai să lărgim cadrul, inclusiv iubirea pentru aproapele tău, fie el părinte, copil, rudă, vecin, neam ori națiune. În Biblie, cartea de căpătâi a europenilor creștini, iubirea este proclamată atotbiruitoare. „Acum, dar, rămân acestea trei: Credința, Speranța și Iubirea; dar cea mai mare dintre ele este iubirea.” 1. Corinteni 13:13. Luiza Cala- La un bilanț al anului trecut, rătăcit în distanțări de tot felul, care ar fi rezultatul așezat pe propria viață? Sunteți pe minus sau pe plus? Constantin Lupeanu- Eu și Adriana încheiasem, pe 30 August 2019, după aproape 5 ani, misiunea de a răspândi în China cultura României. Ne-am dedicat amândoi acestei activități, cu rezultate, spun analiștii, dintre cele mai bune. Într-un fel, acolo am fost izolați, rupți de neamuri, de prieteni, de patrie. Și iată că, întorși acasă, după numai câteva luni, ne-am socotit din nou izolați. Eu aveam în plan să revăd niște cărți scrise cu ani în urmă, indiferent de mersul societății. Și am făcut-o! Am pus la punct trei romane pe care le voi publica în regie proprie la Editura și tipografia Rawex Coms, unde este patroană și director neobosita Raluca Tudor, prietena mea bună, anul acesta, în vară. Mai am aproape gata o carte de povestiri, una de teatru și două de poezie. Am lucrat cu spor, nu? Precizez că acest bilanț nu are nici o legătură cu situația prin care trecem. L-aș fi împlinit oricum. Mi se datorează mie și atât! Luiza Cala- Care este lecția primită de la această experiență nedorită? Constantin Lupeanu- Omenirea nu învață niciodată din greșelile trecutului. Luiza Cala- În speranța că nu ne vom pierde definitiv putința de a ne întâlni, îmbrățișa, bucura de apropierea fizică, cea care lasă energiile să ne cuprindă, să ne armonizeze, vă mulțumesc pentru acceptul de a-mi împărtăși impresiile dumneavoastră despre acest an de început de vremuri noi! Constantin Lupeanu- Refuz să accept că este vorba de vreun început! Propun să socotim aceste vremuri drept un incident neplăcut. Ducă-se pe pustii! La despărțire, Dragă Luiza Cala, te rog să primești întreaga mea gratitudine pentru că mi-ai acordat atenție și transcriu poezia mea despre Marea Neagră și iubirea pe care să nu uităm să o purtăm în suflet: MAREA NEAGRĂ ESTE ACEEAȘI COALĂ DE HÂRTIE ALBASTRĂ La Neptun Marea Neagră este aceeaşi coală de hârtie albastră Aşternută artistic de Emil Chendea În stilul misterios, descoperit de el În manuscrise ţinute secret, stilul Mioriţei Cu litere vechi bătând spre verde Ridic paharul Vinul se sumețește, îmi udă buzele Mă invadează ca o armată nevăzută Mă las subjugat Vinul este fratele meu, mă înnobilează Își are locul său în inima mea El îmi scrie poeziile Eu citesc literele ivite deasupra licoarei vișinii Și nu fac decât să le aștern pe hârtie Vinul îmi șoptește când marea Se încheagă în caractere chinezeşti Când prinde conturul Tău, iubito, abia desluşit Cu fiecare pahar, Te văd tot mai bine Aștept să Te ridici şi să calci pe ţărm, să vii spre mine Atunci Marea Neagră nu mai e apa în care am înotat mai înainte Marea e toată un pahar cu vin Care Te confirmă pe tine Aromele mă-presoară Ești leoarcă de sudoare Sunt subjugat de parfumul fără egal Al apelor izvorâte din adânc Simţi tu acum ardoarea inimii? Beau și ascult cântecul pescărușilor Purtat către mine de portativul Închipuit în pahar Ce e cu tine, frate? mă întreabă vinul din pahar Eu ştiu că altceva vrea să-mi spună Mă lasă să ghicesc eu dacă Tu eşti închipuire Sau cea adevărată Beau Oare scânteierea aceasta în toate culorile Din paharul meu De la boz la sângeriu şi la petală de trandafir Este marea, vinul sau doar o coală de hârtie albastră La Neptun?