Uneori consum bărbați la micul dejun

Uneori consum bărbați la micul dejun



Uneori consum bărbați la micul dejun. De obicei devorez liste lungi cu ce nu am făcut în această viață. Puținele dimineți din an în care am poftă de bărbați mă fac să uit neîmplinirile, să înțeleg că ceea ce am făcut este mult mai prețios, că rar împlinita-mi poftă mă răsplătește glorios.
Îmi plac bărbații tineri care, deși puternici, păstrează încă în suflet și pe trup semnele copilăriei. În zilele acelea mă trezesc înainte de răsăritul soarelui și ies în larg să văd roșeața caldă rostogolindu-se peste lume. Soarele nou îmi dă forță, îmi regenerează dorințele. Ne-am împrietenit, chiar glumim pe teme ce nu pot fi destainuite…
-Bună dimineața, frumosule!
-Bună dimineața, frumusețe! Azi ai noroc, am văzut agățat în plasa întinsă de Hilarion în sud vest un tânăr luptător care îți va fi pe plac!
-Mulțumesc, bunul meu prieten! Voi veni după prânz să-ți povestesc cum a fost.
-Ți-am pus un grăunte de foc în plexul solar și lui i-am arătat amăgitoarea lumina.
Luptătorul cel tânăr era încurcat rău în plasa lui hHilarion. Avea forță, dar nu avea încă inteleapciunea experienței. Efortul de a se eliberă îl încâlcise și mai rău. Arăta jalnic decorat alandala cu alge, meduze, scoici. Avea și câțiva căluți de mare care încercaseră din răsputeri să-l tragă la țărm. Aș fi râs, ba chiar am râs în mine cu poftă. Lui i-am apărut într-un nimb, conducând prima rază de soare. Eram zeița salvatoare. Ca orice zeița, l-am eliberat pricepută și l-am ridicat în barca mea. Îi stătea bine osteneala aceea recunoscătoare. Printre niște alge mă priveau doi ochi verzi ca adâncurile în care mă scufundam în zilele calme. I-am curățat fața și l-am privit bând paharul cu apă, miere și lămâie. Își recupera forțele, își amintea că este un bărbat tânăr, puternic, atrăgător… Până la mal uitase deja nefericita întâmplare. Ador timpul scurt de recuperare al tinerilor, lipsa lor de atârnare în eșec, vină, neîmplinire! Brațele lui vânjoase m-au coborât din barcă și am plecat spre casă ținându-ne de mână.
-Ce mic dejun copios voi avea!
Știam că nu-și va aminti nicicând drumul spre casă, că va căuta veșnic năluca salvatoare. Lumina amăgitoare mă ascundea, mă proteja.
Am privit peste umăr și i-am mulțumit soarelui.
-Vin mai târziu să sporovăim!