Gandurile casei

Bine ai sosit , dragul meu stapan ! Mi-a fost dor de tine si am petrecut mult timp incercand sa-mi imaginez ce faci, pe unde esti, cu cine te bucuri, cum adormi, cum te trezesti... Uneori vedeam franturi de gesturi cunoscute proiectate in locuri noi si incercam un straniu sentiment de abandonare...apoi ma bucuram ca peste tot pe unde ajungi esti iubit asa cum stiu eu foarte bine ca meriti. Cand nu esti cu mine zilele sunt plicticoase si lungi, chiar de ,deseori, chiar atunci cand esti, nu prea ai timp de mine, pari ca nici nu stii ca exist, ma folosesti doar grijuliu, nu indragostit de mine...asa cum as vrea si cum cred eu ca merit. Inainte de aceasta ultima plecare a ta, a fost la noi prietena ta cea de la Soare Rasare, femeia aceea de care m-am apropiat bucuroasa, cea care ma intelege mai bine chiar decat tine, cea care-mi simte nevoile si dorintele. Cred ca te intelege si pe tine mai bine decat o faci tu. M-am simtit iubita iar in timpul prezentei ei aici, la noi, si-i simt lipsa. Era bine cand tu plecai si ea ma intreba, la inceput, ce imi doresc cel mai mult, apoi nu o mai facea caci stia tot ce-mi lipseste si incerca sa ma lumineze, sa ma inveseleasca , sa ma faca sa-i seman. Dragostea si bucuria ei m-au impregnat si am inca proaspete, vii in minte, amintirile fericite cu ea. Caut mereu poseta ei asezata in holul de la intrare , pe masuta, semn al prezentei ei la noi...Intr-o zi i-ai adus flori pentru ca ma iubea, asa i-ai spus, si intr-un fel a durut-o, ar fi vrut sa taci, sa o lasi sa-si imagineze ca altul era motivul...dar, ea este buna , intelegatoare si a trecut peste intepenirea ta in asperitatile cladite de altii in tine de-a lungul cursei tale prin devenire, prin uitarea de tine , si s-a bucurat mult de simbolul oranj. Stii ca ea poate sa schimbe orice, sa topeasca tepii acolo unde nu-s
necesari ? Mi-a scos si mie niste ghimpi si-mi este mult mai bine acum. Ea mi-a amintit cat de puternica si frumoasa sunt, mi-a redat increderea in viitorul meu, m-a invatat sa te iubesc neconditionat mereu, sa te inteleg mai bine si sa trec peste neatentiile tale fata de mine. Mi-a explicat cauza lor si mi-a trecut tristetea; acum sunt iar fericita . Dar cel mai important dar pe care ni l-a facut este acela ca te-a invitat sa ma iubesti iar.
Imi e dor de mireasma betisoarelor parfumate, mireasma care-mi indeparta energiile stagnante si pe cele agatate de “prietenia” unora, imi e dor de gandul ei care ma mangaia , de buna dimineata pe care mi-o ura zi de zi, de rasetele zglobii care rasunau aici atunci cand erati impreuna, imi e dor de fericire, de ea. Ii simt inca parfumul si dezmierd cu drag perna pe care dormea, simt mirosul cafelei pe care o beam impreuna in timp ce tu inca dormeai, vad apa pentru ceai pregatita deja , mi-o amintesc calcandu-ti fericita camasi pentru drum , camasi in buzunarele carora ascundea biletele amintitoare de iubirea ei. As vrea sa pot sa fac si eu la fel, dar eu am putinta limitata la gand luminos , plin de iubire , nu pot sa te rasfat asa cum putea ea...
In fiecare dimineata privesc halatul in dungi, din baie, sperand ca o voi vedea si voi simti pasii ei mangaindu-ma iar...dar nu, trusa ei de farduri nu mai e in baie, pantofii nu mai sunt in hol, port-tigaretul nu mai decoreaza masa, au ramas doar pe noptiera cartile pe care le-a rasfoit...si ...amintirile mele care se impletesc deseori cu amintirile ei. Ii simt doar gandul fericit indreptat catre noi. A uitat deja ca ai suparat-o, ca ai durut-o...isi aminteste doar cum ai impacat-o si visul tau din noaptea cu pricina, visul cu tine cel cu o mie de brate care o protejau. Chipul ei blond primeste mereu energie luminoasa din acel vis al tau, vis linistitor pe care
l-a asezat in inima ei sa-l poata accesa permanent si , mai ales, atunci cand tu lasi sa te conduca doar habitudini primite in ani de insingurare. Priveste, stapane, la noul model de fericire, la cel de ea adus, si , macar acum, invata sa te bucuri de
el !
Inainte de a pleca m-a mai privit inca o data, a mangaiat perna ta, locul din care ii scrii, m-a impanzit cu biletele pentru tine, biletele pe care si-a scris iubirea cu litere doar de cei indragostiti vazute. Pe fiecare a insemnat o simtire sperand ca vei putea sa citesti ceea ce nimeni altcineva nu ar putea...
Te rog, dragul meu stapan, abia revenit de pe meleaguri straine, sa pasesti usor pe urma ei, sa nu o doara, sa nu risipesti minunea pe care a adus-o la noi ! Eu o iubesc si-mi amintesc falfaitul camasutei lila zburand prin fericire...si stiu ca o parte din ea a ramas aici, cu noi. Stapane, eu m-as muta la Soare Rasare, in imparatia iubirii intregi, acolo unde imensitatea marii spala toate durerile, bandajaza trecutul si da forta viitorului ! Ce zici ?